Trăim acel din urmă ceas,
Căci semnele se-arată...
Puțină-i vremea ce-a rămas
Și Domnul vine-ndată.
Pământu-i greu împovărat
Cu sânge, foc... și geme...
Și sfinții Lui n-au încetat
Să strige, să Îl cheme
Pe Domnul lor iubit și drag,
Să vină, să-i răpească...
Și stau plângând, privind din prag
Spre Patria cerească...
Și glasul lor răsună-n zări,
Spre bolta azurie...
Și-adesea-n lacrimi și-n cântări
Un dor mai mare-nvie:
”Revino, scump Mântuitor,
Și du-ne Tu Acasă...
Că-n pieptul nostru arde-un dor
Adânc, ce nu ne lasă
Pe-acest Pământ, făr’ să strigăm
Iubita izbăvire...
De-aceea, astăzi, Te rugăm,
Întoarce-Te, scump Mire!”
Amin.